am trait o experienta asemanatoare...mi.am crescut copilul pana la 2ani ...m.am dus la servici, dupa doua luni fosta soacra ma obliga sa imi las serviciul ca nu are cine sa aiba grija de copil, ca ea este bolnava...dupa un timp am angajato pe fosta cumnata unde lucram, am inceput sa am probleme cu oricine vorbeam era un posibil amant si se ducea acasa si spunea asta...dupa jumatate de an am bagat divort de fostul sot, m.au dat afara din casa si mi.au smuls pur si simplu copilu din brate si mi.au inchis usa in nas, m.am dus la politie si ei mi.au spus ca nu se baga...7luni a durat divortul chipurile m.au lasat sa vad copilul pe timpul procesului dar au avut grija sa nu primesc nici ore de vizita , nici nimic.....am avut avocati, dar nu au facut nimic, nici macar nu m.au invatat ca tot ce cumpar copilului pe timpul procesului trebuie sa pastrez bonurile caci o sa mi se ceara sa demonstrez ca m.am dus sa.l vizitez... acu trimit doar pensie alimentara 33%din salariu meu...nu l.am mai vazut de aproape 3ani... imi este enorm de dor de el... mi se rupe sufletul cand vad alti copii pe strada cu mamele lor...nici acum dupa atata timp nu pot sa uit ce miau facut...
am cunoscuto personal pe bianca pentru ca si eu am pierdut doii copilasi si sincer am fost la intalnirile cu mamele de ingerii si am discutat,am spus toate povestile fiecare in parte si bianca a plans cu noi si ne este alaturinu am cuvinte si ii doresc multa sanatate si fam ei
Draga BiancaNu am trecut prin ceea ce ai trecut tu, insa te sustin 100% si te admir. mai mult as vrea sa te ajut la propriu, insa nu am nici cea mai mica idee de unde as putea sa incep. sincer, spre rusinea mea, nu cunosc prea multe despre aceasta actiune (de laudat, de altfel). insa as dori sa ma implic atat cat pot! nu am copii deocamdata datorita unor probleme aparute in timp, dar imi doresc enorm!deci, te rog, ajuta-ma sa nu fiu doar sustinator pasiv al actiunii tale!! iti multumesc!
Am citit plingind tot ceea ce s-a scris pentru ca si eu am pierdut acum o luna un suflet drag pe DARIUS din vina medicului,sarcina dusa pina la capat si nu ne-au lasat macar sa-l vedem.Articolul tau parca mi-a mai alinat durerea dar stiu ca va fi greu sa treaca chiar daca sotul si fetita mea de 5 ani se straduiesc sa ma aline.As vrea sa te ajut in tot ceea ce faci si sa indreptam cit se poate nedreptatile de dragul viitorului copiiilor.
Bravo pentru ca abordati deschis acest subiect, impartasind ceea ce simte o mama care si-a pierdut copilul. Si bravo Bianca, pentru ca ai curajul sa vorbesti deschis si sa te lupti cu prejudecatile grave care ne inconjoara in asemenea situatii.Si noi avem un ingeras, Emma, care a trait doar 3 zile, si este pentru totdeauna primul nostru copil. SUNT MAMA, si legatura pe care o am cu ea e mai puternica decat orice alta relatie umana (comparabil doar cu a sotului meu, cu care impartasesc totul). M-am lovit de multa negare si sfaturi fara sens, dar am descoperit si prieteni aproape, empatici, care m-au ajutat enorm doar ascultand. Suntem pe drumul cel bun, dar nu vom uita niciodata.
Andreea, multumesc pentru inca un articol minunat ! Mi'au dat lacrimile... Bianca, sunt alaturi de tine si de toate mamicile de ingeri, si ma rog sa va dea Dumnezeu putere... Va pup cu drag !!!
In primul rand, tin sa felicit desprecopii.com pentru faptul ca e alaturi de noi, parintii, in aceasta odisee numita viata...cu bucurii, cu necazuri, cu lacrimi si zambete...Personal nu am trecut prin drama Biancai, dar cunosc cazuri...multi spun ca intervine uitarea, ca rana din suflet se cicatrizeaza...nu-i deloc asa...amintirea ramane vie...sentimentele unei mame nu au cum sa paleasca.Doar taria de caracter, dorinta de a trece peste aceasta tragedie, o ajuta pe mamica sa faca fata acestei groaznice etape din viata ei...O stiu pe Bianca de ceva timp (de la tv, reviste)...si pot sa spun ca sunt alaturi de ea si-i doresc sa aiba puterea de a merge mai departe si privirea sa-i fie din nou luminoasa!
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 7 comentarii
am trait o experienta asemanatoare...mi.am crescut copilul pana la 2ani ...m.am dus la servici, dupa doua luni fosta soacra ma obliga sa imi las serviciul ca nu are cine sa aiba grija de copil, ca ea este bolnava...dupa un timp am angajato pe fosta cumnata unde lucram, am inceput sa am probleme cu oricine vorbeam era un posibil amant si se ducea acasa si spunea asta...dupa jumatate de an am bagat divort de fostul sot, m.au dat afara din casa si mi.au smuls pur si simplu copilu din brate si mi.au inchis usa in nas, m.am dus la politie si ei mi.au spus ca nu se baga...7luni a durat divortul chipurile m.au lasat sa vad copilul pe timpul procesului dar au avut grija sa nu primesc nici ore de vizita , nici nimic.....am avut avocati, dar nu au facut nimic, nici macar nu m.au invatat ca tot ce cumpar copilului pe timpul procesului trebuie sa pastrez bonurile caci o sa mi se ceara sa demonstrez ca m.am dus sa.l vizitez... acu trimit doar pensie alimentara 33%din salariu meu...nu l.am mai vazut de aproape 3ani... imi este enorm de dor de el... mi se rupe sufletul cand vad alti copii pe strada cu mamele lor...nici acum dupa atata timp nu pot sa uit ce miau facut...
am cunoscuto personal pe bianca pentru ca si eu am pierdut doii copilasi si sincer am fost la intalnirile cu mamele de ingerii si am discutat,am spus toate povestile fiecare in parte si bianca a plans cu noi si ne este alaturinu am cuvinte si ii doresc multa sanatate si fam ei
Draga BiancaNu am trecut prin ceea ce ai trecut tu, insa te sustin 100% si te admir. mai mult as vrea sa te ajut la propriu, insa nu am nici cea mai mica idee de unde as putea sa incep. sincer, spre rusinea mea, nu cunosc prea multe despre aceasta actiune (de laudat, de altfel). insa as dori sa ma implic atat cat pot! nu am copii deocamdata datorita unor probleme aparute in timp, dar imi doresc enorm!deci, te rog, ajuta-ma sa nu fiu doar sustinator pasiv al actiunii tale!! iti multumesc!
Am citit plingind tot ceea ce s-a scris pentru ca si eu am pierdut acum o luna un suflet drag pe DARIUS din vina medicului,sarcina dusa pina la capat si nu ne-au lasat macar sa-l vedem.Articolul tau parca mi-a mai alinat durerea dar stiu ca va fi greu sa treaca chiar daca sotul si fetita mea de 5 ani se straduiesc sa ma aline.As vrea sa te ajut in tot ceea ce faci si sa indreptam cit se poate nedreptatile de dragul viitorului copiiilor.
Bravo pentru ca abordati deschis acest subiect, impartasind ceea ce simte o mama care si-a pierdut copilul. Si bravo Bianca, pentru ca ai curajul sa vorbesti deschis si sa te lupti cu prejudecatile grave care ne inconjoara in asemenea situatii.Si noi avem un ingeras, Emma, care a trait doar 3 zile, si este pentru totdeauna primul nostru copil. SUNT MAMA, si legatura pe care o am cu ea e mai puternica decat orice alta relatie umana (comparabil doar cu a sotului meu, cu care impartasesc totul). M-am lovit de multa negare si sfaturi fara sens, dar am descoperit si prieteni aproape, empatici, care m-au ajutat enorm doar ascultand. Suntem pe drumul cel bun, dar nu vom uita niciodata.
Andreea, multumesc pentru inca un articol minunat ! Mi'au dat lacrimile... Bianca, sunt alaturi de tine si de toate mamicile de ingeri, si ma rog sa va dea Dumnezeu putere... Va pup cu drag !!!
In primul rand, tin sa felicit desprecopii.com pentru faptul ca e alaturi de noi, parintii, in aceasta odisee numita viata...cu bucurii, cu necazuri, cu lacrimi si zambete...Personal nu am trecut prin drama Biancai, dar cunosc cazuri...multi spun ca intervine uitarea, ca rana din suflet se cicatrizeaza...nu-i deloc asa...amintirea ramane vie...sentimentele unei mame nu au cum sa paleasca.Doar taria de caracter, dorinta de a trece peste aceasta tragedie, o ajuta pe mamica sa faca fata acestei groaznice etape din viata ei...O stiu pe Bianca de ceva timp (de la tv, reviste)...si pot sa spun ca sunt alaturi de ea si-i doresc sa aiba puterea de a merge mai departe si privirea sa-i fie din nou luminoasa!
Scrie un comentariu